luni, 14 februarie 2011

Valentine's day....sau ziua indragostitilor

Stiu ca in vremuri negre cum sunt cele pe care le traim fiecare incercam sa facem ca viata noastra sa para putin roz...sau rosu...
Daca avem o asa numita zi ...a indragostitilor asta inseamna ca in celelalte zile ne iubim mai putin sau ca in asta' zi ne iubim mai mult?
Nu  am inteles de ce un barbat care iubeste o femeie ii cumpara flori sau un mic dar doar in ziua de indragostiti ...doar atunci e indragostit?...sau doar atunci merita cea de langa el sa primeasca o floare?
Sau...de ce o femeie se imbraca sexy in acea seara pentru a-si surprinde partenerul.....in restul zilelor nu poate face acest lucru...???
Iubirea nu are o zi speciala....e speciala pentru ca exista in sufletul nostru....nu trebuie strigata in aceasta zi...

miercuri, 26 ianuarie 2011

Vreau o tara ca afara

In drum spre job pentru a-mi trece mai repede timpul imi asez castile , ma pun comod pe scaunul de langa geam si dau drumu' la radio....si ascult....o melodie frumoasa si trista in acelasi timp....ascult versurile si dau dreptate fiecarui cuvant.....vreau o tara ca afara sa nu ma traga nimeni pe sfoara....vreau sa fiu eu presedinte .....buzunarele sa nu doara.....VREAU O TARA CA AFARA!!!
...merita ascultata.....

luni, 24 ianuarie 2011

O Romanie saraca

Lipsa organizarii si a unui management bun duce la o prabusire rapida si sigura a unui viitor in ceea ce priveste un loc de munca si un trai decent pentru populatia Romaniei.

Studiile arata ca lipsa organizarii in cadrul unei intreprinderi si lipsa procedurilor de lucru sunt problemele cele mai importante cu care se confrunta salariati,
Organizarea este un atu in tot ceea ce ne inconjoara dar este din ce in ce mai slaba si din ce in ce mai neglijata. De ce ? Este mai simplu sa spui nu se poate sau nu sunt fonduri pentru a schimba ceva decat sa incerci sa faci acea schimbare chiar si cu un buget mai mic.Daca organizatorii ar incerca sa faca un buget pentru schimbari in cadrul firmelor private si in cadrul institutiilor publice ar exista posibilitatea creeari  unei organigrame eficiente care sa creeze noi locuri de munca si care sa imparta sarcini si obligatii care se pot duce la bun sfarsit si care sa aiba un rezultat multumitor atat pentru angajator cat si pentru angajat.
“Alege-ti un job care iti place si nu va mai trebui sa lucrezi niciodata” este o fraza din Confucius care cu greu se regaseste in mintea romanilor de astazi. De ce ?
Pentru ca preferam sa muncim intr-un birou, inconjurati de mormane de hartii, iar cand vine pauza de masa tocmai primesti o noua sarcina din partea sefului si gata pranzul si continui sa muncesti in speranta ca o sa termini pana la incheierea programului , iar cand in sfarsit iti ridici ochii din acte vezi ca ora e trecuta déjà cu mult de terminarea programului. Si iarasi ajungi acasa cu aceeasi fata obosita si plictisita de aceeasi rutina de fiecare zi si parca si faptul ca te asezi la aceeasi masa la cina ti se pare o  rutina.
Din păcate angajaţii nu ştiu ce să ceară şi nu ştiu să-şi apere drepturile. De frica unei disponibilizari sunt in stare sa se complaca.
Cand tineretul ar trebui sa aiba parte de primele zboruri spre succese, priveste dezamagit la starea deplorabila in care se afla acea pista de plecare de unde ar trebui sa decoleze cu cele mai mari sperante.
Clasa politica a Romaniei prefera sa isi minimizeze atributiile in ceea ce priveste o clasificare dupa importanta a problemelor care apar, iar cei care au de suferit din cauza jocurilor politice sunt tocmai cei care ar trebui sa aiba cea  mai mare incredere in ei ca ar putea sa schimbe ceva.
Inca mai speram intr-o schimbare, si speram ca acea schimbare sa nu vina atunci cand ne vom da seama ca am muncit o viata la un loc de munca pe care l-am urat, si va fii prea tarziu pentru acea schimbare.
Organizarea slaba a Romaniei duce la o oraganizare proasta a vietii fiecaruia dintre noi, vom fi o corabie care ne vom clatina din ce in ce mai mult, chiar si la cea mai mica adiere  a vantului....NU INTENTIONEZ SA INTRU IN POLITICA E UN FEL DE A SPUNE CE PARERE AM DESPRE....

duminică, 23 ianuarie 2011

Cersetor....

Uneori avem nevoie de ceva mai multa atentie din partea celui iubit, uneori avem nevoie de o portie mai mare de imbratisari, managaieri si sarutari....
Uneori ne prefacem in cersetori numai pentru a mai avea inca o data un strop de fericire
Cautand prin sertare vechi prafuite am regasit cateva versuri scrise in vremuri uitate acum....
poezioara se numea Cersetor...
....si iata un ochii de cersetor se indreapta catre tine cerandu-ti pentru inca o zi un ban de fericire...
dar nu ma vezi, esti ratacit prin gandurile amare, si ochii tai sunt tot mai reci si ma alung din cale-ti
Ce pot sa-ti cer, n-am nici un drept,sunt doar o cersetoare, ce sta la coltul de la piept, al inimii tale..
De ce m-alungi in vant si ploi, n-am indurat destule?Acolo in colt era frumos, era cald...era bine
Ma vei gasii in orice zi, cersind privirea ta, cerandu-ti inca un sarut, sperand ca nu ma vei uita...
Si astazi iar te astept la colt , cu inima deschisa , nu ma ocoli caci am sa mor...si mana-i tot intinsa...
De am sa mor de dorul tau, Sa-mi lasi in mana moarta, Moneda grea de fericire ce ti-o cerseam odata.... 

Invata....

Acum cateva zile am primit un mesaj de la o buna prietena cu cateva randuri despre a invata....
Le-am gasit interesante sfaturile si astfel am decis sa le pastrez in pagina mea
Am invatat ca indiferent ce se intampla, indiferent de cat de rea pare viata azi, viata merge inainte si maine va fi mai bine.....nu ne ramane decat sa speram, daca ne lasam invinsi nu vom fii mai bine

- Am invatat ca indiferent de relatia pe care o ai cu parintii tai, tot o sa-ti fie dor de ei cand vor pleca din viata ta. ...
- Am invatat ca a-ti face un trai nu este sinonim cu a face o viata.
- Am invatat ca viata iti da uneori o a doua sansa...trebuie doar sa stii sa profiti de ea
- Am invatat ca nu trebuie sa mergi prin viata cu mainile gata numai sa primesti. Este nevoie sa mai arunci si inapoi din ce primesti.
- Am invatat ca de cate ori hotarasti sa faci ceva cu inima deschisa, sigur ai luat o hotarare buna.
- Am invatat ca atunci cand am dureri nu trebuie sa fiu eu "centrul universului'.
- Am invatat ca in fiecare zi trebuie sa atingi pe cineva. Oamenii iubesc o imbratisare calda sau o atingere prieteneasca pe spate.
- Am invatat ca oamenii uita ce ai zis sau ce ai facut, dar nu uita niciodata cum i-ai facut sa se simta.
- Am invatat ca am inca multe de invatat .....

joi, 6 ianuarie 2011

Ambitia de a trai.....

Incercand sa-mi ordonez aceste ganduri pe hartie mi-am amintit ca uneori uitam sa ne aducem aminte de cei de langa noi ce au nevoie de mana noastra intinsa spre ei.
Impreuna cu cei din Asociatia Studentilor Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor din Craiova, am organizat un spectacol de colinde in luna decembrie a anului ce tocmai a trecut.
Spectacolul a fost in scop caritabil pentru a o ajuta pe o colega ce avea nevoie de ajutorul nostru.
M-a impresionat ca nu a fost ea cea care ne-a cerut ajutorul, ci unu din persoanele apropiate ei, ne-a vorbit despre cazul acesta.
Durerea pe acre o poarta nu e numai cea fizica ci si cea sufleteasca, pentru ca isi doreste sa-si continue studiile si e greu.
E greu pentru ca sistemul tarii e in cadere libera, dar nu vorbim acum despre asta.
Intalnirea cu ea a fost plina de speranta pentru ea si devastatoare pentru noi. O tanara de 21 de ani care vrea sa fie economist cu orice pret.
Spunea ca stie ca nu isi v-a gasii usor un loc de munca in aceasta societate, pentru ca oamenii sunt rai, dar ea vrea sa faca ceva ce si-a dorit inca de cand a aflat ca e bolnava. sa faca o facultate.
Spunea ca si-a dorit sa faca o facultate de jurnalism, sa fie crainic tv sau un bun reporter, dar viata nu a vrut asta, avea alt plan cu ea.
Si totusi...ea nu s-a lasat intimidata de raceala greutatilor ce-i apasau coloana vertebrala...si a sperat ca ...cel care a adus-o in situatia grea, adica sistemul sanitar, va fi cel care o va aduce mai aproape de succes.
Povestea ei...e dura si stiu ca nu e singura in situatia ei, dar dorinta ei de a nu se lasa zdrobita de boala, mp-a facut sa nu scriu despre poveste...Voi spune doar ca a aflat de boala, o hernie de disc, in clasa a 6, iar din neglijenta medicilor sau o soarta...a avut complicatii, complicatii care in timp au paralizat-o si i-au adus o infectie la maduva spinarii....Dupa....o lupta grea pentru supravietuire dar o ambitie ...de fier.A terminat liceul, a dat bacalaureatul tinuta la pat si totusi a reusit cu brio. A intrat la facultate si urmeaza cursurile la id, pentru ca nu se poate deplasa. Ne-a dat o lectie de viata, sa nu ne mai plnagem ca nu vrem sa facem un lucru, sau ca suntem prea obositi sa mergem la un curs, pentru ca unele persoane care isi doresc din tot sufletul sa faca asta ...nu pot....  
Se spune ca marea iubire paseste o singura data in viata unei persoane. Nimic mai fals. De fapt, o mare iubire apare ori de cate ori esti pregatit sa te indragostesti pentru o viata intreaga. Problemele apar atunci cand realizezi ca ‘o viata intreaga’ inseamna cam la fel de mult ca ‘totdeauna’, ca persoana pe care o iubesti iti va fi alaturi, vrei nu vrei, la bine si la greu, pentru intreaga existenta. Inspaimantator, nu? Nu chiar.
Mi-am dorit sa descopar si eu barbatul cu al carui trup sa pot fuziona intr-o singura fiinta, sa nu cunosc gustul ca de pelin al tradarii, sa nu cad in capcana iubirilor cu final trist, sa pot sa spun ca am iubit o viata intreaga si apoi, dupa moarte, acelasi om. Iar daca toate acestea nu sunt posibile, atunci as vrea ca macar sa le pot crede. Sa pot rosti, fara ezitare, incredintata ca spun adevarul, ca ‘nu il voi parasi niciodata’. Desi poate nu este adevarat. Dar la acel moment sa-mi para cat se poate de plauzibil.
Constat insa ca, odata cu inocenta, ne pierdem si increderea in cei din jur. Ca purtam cu greu povara esecurilor din trecut, cand am crezut cu tarie ca dragostea noastra va fi pentru totdeauna, numai pentru ca mai apoi, sa constatam inlacrimati, ca nu a fost sa fie deloc astfel. Si atunci, in prezentul pe care ni-l construim prins prin mii de fire invizibile de trecut, ne gasim in incapacitatea de a mai spera ca putem trai fericiti pana la adanci bratraneti.
Dar sa nu ne pierdem totusi peranta. Noi suntem singurii ce putem sa ne refacem aripile din cazaturile vietii.